Statistici Triburile: Lumea 12: Player

Urme de indoiala...

N-am stiut c-o sa te doara tot ce spun atuci cand scriu,
Am aflat c-ai luat o palma de la Domnul prea tarziu,
Am aruncat sentimente, intr-un joc plin de cuvinte,
Si am zugravit tabloul ce-l aveam atunci in minte.

Astazi, imi ascult destinul, si ma las purtat de ganduri,
Sufletul mi l-am pierdut, si este purtat de vanturi,
Sa repar ce am facut, nu am cum acum si doare,
Am aflat mult prea tarziu, ce sa fac eu acum oare?

Sa ma scuz nu are rost, insa sentimentul doare,
Am facut un mare rau, si vina ma roade tare,
Nu stiu cum sa-ti multumesc c-ai reusit sa treci peste,
Sper sa poti sa uiti candva, dor in taina-i o poveste.

Recenzie

Recenzie despre viata, despre tot ce am facut
Despre tot ce-am adunat, despre tot ce am pierdut,
Despre vorbele lucrate, despre tot ceea ce-am scris,
Despre crunte suferinte, despre tot ceea ce-am zis...

Imi place sa fiu acela, cel care mereu observa,
Cel ce transforma in versuri o discutie acerba,
Cel care iubeste viata, insa o uita uneori
Cel ce n-o sa recunoasca ceea ce ii da fiori.
Imi place sa stau deoparte, si sa ascult ce se spune,
Sa fiu eu acela care este mereu pus pe glume,
Sa glumesc cu insasi viata, si incet s-o iau in ras,
Sa aung acolo unde mi-am fixat o tinta-n vis...

Vorbele m-ajuta toate sa raman mereu normal,
Sa traiesc in viata asta, si sa-mi para-un joc de zar,
Sa castig mereu mai multe, dar ma fac sa pot sa pierd,
Sa imi amintesc de toate, si sa ma faca sa cred.

Tot ce-am scris e despre lume, despre ale ei temeri,
Despre stari, despre iubire, sau poate despre dureri,
Despre gandurile triste, ce mereu imi dau fiori,
Despre opere nescrise, in sunete de viori...

Suferintele-s acelea cele ce azi ma inspira,
Ele doar lovesc odata, si-apoi sacul se desira,
Ele sunt acelea care, astazi ne unesc pe toti,
Ele sunt virusul care, inca n-are antidoti.

Despartire

Ti-am promis candva o carte, vreau sa ma tin de cuvant,
Dar nu stiu ce mai pot scrie, caci nu pot sa scriu un rand,
Imagini imi vin in minte, si imi spun despre trecut,
Si nu pot sa scap de ele, sa o iau de la-nceput.

Visele-mi sunt bantuite, de fantome de demult,
Ochii rosii din sertare, ma privesc ca in trecut,
Viata-ncet ma ocoleste, mi se pare, fara tine,
Si incep sa dau crezare gandurilor de mai bine.

Nu ma regasesc pe mine, nu sunt eu cel ce am fost,
Simt ca timpul fara tine, trece acum fara rost,
Nu-mi vorbesti deloc acuma, nu imi scrii, chiar ma eviti,
Ai facut ce-ai vrut cu mine, ai crezut ca ma meriti.

Am luat-o pe o cale, ce nu are loc de-ntors,
Cicatrici urate-n urma, vor ramane fara rost.
De ne intalnim pe strada, ca strainii ne privim,
Am ajuns mai reci ca gheata, am ajuns sa ne uram.

Nu stiu ce sa cred acuma, caci nu stiu ce mi se-ntampla,
Am crezut ca pot fi tare, si tacut precum o stanca,
Nu stiu de ce-mi tin cuvantul, de ce oare-l mai respect,
Cand tu ai ales greseala, cand stiai ca nu e drept...

Ti-ai pierdut respectul parca, dar l-ai pierdut si pe-al meu,
M-ai facut sa-ti scriu o carte, si apoi sa-mi para rau.
Am crezut atunci in tine, si am scris despre iubire,
Azi, secat sunt de idei, am in gand doar: despartire.

Te iubesc mai mult ca nimeni



Te iubesc mai mult ca nimeni, chiar de nimeniul sunt eu,
Am ajuns sa tin la tine mai mult ca la Dumnezeu.
Am ales sa fiu ateu, pentru o raza de soare,
Sufletul mi l-am vandut, insa stiu ca nu mai doare.

Despre tine eu le spun la toti cei ce-i intalnesc,
Incercand sa scriu iubirea, am sjuns sa te iubesc.
Poate nimeni-ul din mine si-a gasit in fine-un eu,
M-ai facut sa cred in tine, m-ai facut sa fiu al tau.

Toate lacrimile curse, se trasforma acum in aur,
Nu vreau tu sa pleci vre-odata, pentru mine esti tezaur,
Nu te las sa pleci vre-odata, te iubesc acum prea mult,
Tu esti toata fericirea-ntruchipata pe pamant.

Tu ma faci sa cred in mine, tu imi dai mereu speranta,
Tu esti singurul motiv care ma tine in viata
Te iubesc mai mult ca nimeni, si-asta o s-o zic mereu
O sa lupt sa fi cu mine, o sa lupt sa fiu al tau.

Inceput

M-am gadnit sa scriu o carte, despre tine, despre noi
M-am gandit sa fie-n versuri, despre limite in doi,
Ma gandesc la ea de zile, si nu stiu cum sa incep
Sa scriu numai despre mine, ma gandesc c-ar fi nedrept.

O sa-ncep c-o amintire, ce ne leaga de trecut,
O sa-ncep cu ce ne leaga, o sa scriu de inceput.
De clipa aceea-n care, din greseala te-am zarit,
Mi-ai ramas atunci in minte, nu stiu la ce m-am gandit.

Nu iti dadeam nici o sansa, dar incet te-am cunoscut,
Nici tu nu credeai in mine, asta a fost la inceput.
Ne-am certat de mii de ori, dar mereu ne-am impacat,
Din certuri si din greseli, fiecare-am invatat.

Am invatat ce-i iubirea, si sa trecem peste toate,
Nimic nu e imposibil atunci cand suntem aproape.
Contiunarea-i de la sine, dup-atatea zile grele,
Am ajuns sa cred in tine, si-apoi sa uit de durere.

Nu stiu ce simti pentru mine, insa sper sa nu regreti,
Mergem pe aceleasi drumuri, dar nu stiu unde te-ndrepti.
Te urmez mereu din umbra, si incerc sa te ajut,
Cu speranta inca-n sufet, cat as vrea sa te sarut.

Sfarsitul sa nu existe, sa ramanem amandoi,
Seara sub o luna plina, dupa zile cu noroi.
Sa uitam ce-a fost odata, sa ramana ce-i frumos,
Tu sa stai la mine-n brate, eu sa te mangai duios.

Apoi te sarut pe frunte, tu in brate sa ma strangi,
Tu privindu-ma in ochi sa ma intrebi: "de ce plangi?"
Eu sa iti spun despre viata, tu sa-mi spui ce-ai mai facut,
Fiecare zi din viata sa fie un inceput.

Sentimente si durere

Am gandit ca pot ascunde tot ce simt pentru moment,
Am gresit, si rana doare, nu se uit-un sentiment.
Am crezut ca o sa treaca, n-o sa doar-asa de mult,
A durut, si inca doare, sentimentu-i de temut.

Doar visez, visez iubire, si nu pot ca sa m-ascund,
Sentimentu-i prea puternic, sau e poate prea plapand.
Lacrimile ce-au curs, toate, acuma s-au adunat,
Si am tricotat din ele doar de lacrimioare-un pat.

Gandurile-mi sunt aiurea, si-au format un evantai,
Si de-ncep sa simt iubirea, ajung in el sa ma tai,
Iar durerea resimtita ma aduce spre mormant,
Ma face sa regret clipa cand m-am nascut pe pamant.

Dragostea e sentimentul care doare cel mai tare,
Dragostea-i placuta spuneti, atunci spuneti: de ce doare?
Ma gandesc la o culoare ca sa pot sa pictez viata,
As alege iarasi negrul, sau albul sa ii schimb fata.

N-as alege o culoare caer paote sa ma-nsele,
As alege poate griul, ca o dunga de tacere.
Sentimentele pe toate le-as picta cu alb pe-un zid,
Si cu negru intr-o cusca as vrea ca sa le inchid.

Sa m-ascund nu mai am unde, nu am cum de propriul eu,
Si durerea ma gaseste, ma face sa-mi fie rau,
Sa gandesc, sa nu am pace, si sa incerc sa iubesc,
Ma face sa sufar toate, dar ma face sa traiesc.

privesc trist poza ta, privesc tot ce-a ramas
si-astept zi dupa zi, te-astept ceas dupa ceas
o poza intr-un album, doi ochi asa frumosi
copilaria noastra, anii asa duiosi


tot timpul ce-a trecut, tacut te-am asteptat
si-ascult o melodie, asta-i ce mi-ai lasat
in amintirea trista, chipul nu ti-am uitat
am suferit enorm, dorul nealintat...


as vrea ca sa zambesc, sa fiu din nou copil
tu sa fi langa mine, de mana sa te tin
sa ne-aruncam in noapte,departe sa fugim
sa ne-ascundem de lume, nimic sa nu mai stim

un inger inclestat, in crunta inserare
cu pasul lin pe scari, el urca catre mare
cu chipul sau tacut, cuprins de disperare
cu gandul chinuit, si cerandu-si iertare


ramas fara de aripi, o lacrima ii pica
cuprins de amintiri, el totusi se ridica
imbratisand pamantul, caci si lui ii e frica
de cel din urma sunet, de cea din urma clipa


iesit din trandafiri, culege dintre stele
se ascunde pe luna, si se joaca cu ele
ar vrea sa uite tot, sa treaca peste valuri
sa privesca tacut, marea lovind in maluri


si panzele albastre, ce-n orizont se vad
sa le cuprinda-n palma,pe toate cu-n navod
sa le transforme-n pasari, in clipe zburatoare
sa zboare pe pamant, s-alerge catre soare.

Pe o scara, printre nouri
La o harpa suna-un cantec
Imbracata in furouri
Este ea, face-un descantec


Dragostea sa se intoarca
C-a pierdut-o pe un drum
Si ascunsa dupa temeri
O asteapta oarecum


Dupa valuri ea se uita
Cauta in ape adanci
Prinde, si intreaba vantul
De n-a vazut-o pe stanci


Amagirea este-n suflet
Egoismul tot la fel
Dragostea-i pierduta parca,
Dragostea fuge de el


Prin paduri cu frunze dese
Sta amorul sub frunzis
Se ascunde de durere
Care-l cauta prea fatis


Gandurile fug aiurea
Peste mari, si peste munti
Peste tot ce-a fost aievea
Sau s-a dus de ani prea multi


Insa-n notele ce suna
Se ascunde-un mare dor
Si in tainica lumina
Povestesec despre amor

I-am cunoscut din intamplare
S-au cunoscut intr-un stil mare
Aveau o viata plina de culoare
Si doar pasteluri sunt in inima lor mare

Copii ajunsi pe valuri de iubire
Adulti vor fi..in devenire
Iubire declarata si permisa
O viata inainte , o cale deschisa

Cateva versuri ce ii aduc aproape
Niste lumini ce lumineaza-n noapte
Doua suflete ce sunt mereu aproape
Si nimic nu ii poate tine departe

O fata cu sufletul curat
Il vede si il place pe baiat
El este sagetat din ceruri
Si sufletul se umple tot de doruri

Sunt martor si admir a lor putere
Sa taca, sa iubeasca in durere
Sa duca o viata mult prea grea
Si sa aleaga doar ce-i bun din ea.

As scrie mult mai multe versuri
Dar mai bine-as face niste gesturi
Ceva ce-i poate ajuta in viata
Sa aibe si iubire si speranta.

ma pierd in ochii tai albastrii ca si marea
ma pierd in ei, si nu mai gasesc zarea
si caut intr-una un coltisor aparte
doar o sclipire ce sufletul imi arde

stau si te-admir, si nu pot sa m-abtin
sa ma apropii de tine putin cate putin
sa iti declar tot ce-am iubit in viata
sa te aleg pe tine sa imi fi craiasa

ma intristez atunci cand nu-mi vorbesti
si-abia atunci realizez: nu ma iubesti
m-ai inselat din prima "noastra" clipa
si timp, si ce-am pierdut: totu-i risipa

eu incercam mereu sa-ti fie bine
si am muncit, faceam tot pentru tine
tu m-amageai, si nu simteai nimic
voiai sa dovedesti cat sunt de mic.

e-adevarat am fost un prost
si te-am iubit o viata fara rost
am asteptat sa te intorci la mine
abia acum incep o viata....fara tine.

numai dezamagire am in spate
incep o viata, de la capat de se poate
nu mai astept sa pierd clipe-n nestire
ca in acesta viata nu e nemurire.

un suflet ratacit apare-n cale
un trandafir ce-i ofilit fara petale
un intelept c-o carte plina de zicale
si o fantana apoi la drumul mare

un suflet ce odat-a fost un om
un suflet ce odat-a pus un pom
un suflet care-a crestcut cativa copii
un suflet s-a pierdut chiar de florii

si din o floare, cum a fost in viata
ajunge rugaciune si speranta.
acum isi vede iar pacatele
din trandafir cum cad petalele

un intelept ce-n lume vrea sa stie
cum poate sa traiasca ani o mie
sta si citeste, are o carte-n fata
dar nu e bine, nu-i de ajuns o viata

si tot ca o fantana ce dispare
fata morgana sau reala oare?
si vede-n drumul sau agale
ce a pierdut in viata, ce nu are.

de reusesti sa faci acestea toate
sa cazi, sa te ridici, sa mergi pe coate
sa vezi unde-ai gresit, sa te intorci
si-ntruna sa auzi sunet de orgi

sa vezi cum viata iti deschide cale
pe care iti presara doar petale
si sa nu poti sa mergi de pe ele
sa stai sa le admiri si sa te joci cu ele.

Umbra

O umbra ce-mpanzeste destinul ce m-alunga,
Ma tine prizonier pe-o cale foarte lunga,
Departe sunt acum, de scopuri, de viata,
Departe am ajuns intr-o lume de gheata.

Alunecand mereu pe culmi ca de cristal,
Lovit de sentimente ce vin val dupa val,
Tacut raman ca stanca, ce margineste ape
Ce vin zi dupa zi, si vor in ea sa sape.

O piatra in desert, ramasa in furtuna
Umbra a unui vis cea ramas in urma
O urma de respect ma face irascibil,
O umbra intr-un tel, ce-i mereu intangibil.

Carari ce le-am urmat, sunt acum labirinturi,
Ce se topesc incet in adieri de vanturi,
Doar umbre din trecut, ce bantuie prezentul
Trecut si viitor, si eu voi fi absentul...

Tradare


Ma simt tradat acum de cei ce i-am iubit,
Si simt c-a fost in van tot ce am suferit,
Am suferit enorm sa pot ca sa ofer,
Si inima din piept, dar acum nu mai sper...

Prea rece sunt acum sa pot sa imi revin,
N-o sa mai fie nopti de chinuri si suspin,
Am mintea otravita, in suflet am venin
Am ajuns un ateu, deci n-o sa ma inchin.

E crunta suferinta, dar e crunt sa traiesc,
Tot ce-am iubit odata, am ajuns sa urasc
Sunt singur intr-o lume ce-n jurul meu se strange,
Rupe bucati sin mine, intra ca spinii-n sange...

o sa ma las de tot ce-a fost frumos
ajuns acum, o cale fara rost
un drum ingust, unul foarte piertros
cu multi dusmani, prieteni intorsi pe dos

au fost candva si clipe de placere
cu prieteni buni, ca sa petrec prin ele
era un gand, era unul frumos
dar care acum nu are nici un rost

eu m-am pierdut, si nu ma mai gasesc
am pierdut clipe ce-acum le pretuiesc
nici n-o sa stiu cum supravietuiesc
nu vreau sa stiu, nu vreau sa ma gandesc

sunt foarte trist,sunt chiar dezamagit
vreau sa zambesc, asa a trebuit
caci am crezut, am fost anitsemit
si-am fost tradat de cei ce i-am iubit

deci sunt ateu, asa o sa raman
singur mereu, si stiu ca nu sunt bun
cu suflet greu, nu vreau sa ma razbun
caci n-as fi eu, si totusi sunt nebun

deci eu va las, sa fiti voi cu noroc
si plec acum, si nu ma mai intorc
nu ma cautati, caci o sa fiu un orb
cu ochii-nchisi,si negru ca un corb.

Echilibru

Nu mai fi trista, cand viata e frumoasa
Nu vreau sa uiti de prietenia noastra,
Respira-ncet, si simte fiecare clipa,
Si nu uita, tristetea-n viata e risipa.

Sa nu te schimbi chiar daca altii asta vor,
Uita de certuri, chiar daca toate astea dor,
Ramai copilul ce m-a facut sa fiu atent,
Ramai speranta ce imi da aripi sa fiu poet.

Nu vreau ca tu sa treci prin tot ce trec eu
Sa fii schimbata din cauza lor mereu,
Ramai sa lupti, sa nu iti para rau,
Lupti pentru viata, pentru sufletul tau.

Gandeste viata de parc-ar fi un joc,
Plina de lucruri ce puse la un loc,
Te-aduc la mine, te fac ca sa ma vezi,
Si-abia atunci o sa incepi sa crezi.

Eu m-am pierdut de mult, sunt lucrul negativ,
Si ce ma tine in viata e doar un pandativ,
Tu inca ai speranta, deci tu esti partea buna,
Doar tu esti echilibrul, doar tu ma tii de mana.

Ironie...


Legea neagra, a naturii, ne obliga sa fim reci,
Sa uitam de toata viata, sa fugim de clipe zeci,
Sa uram pe toata lumea, ucigandu-i pe cei dragi
Viata e o ironie, si te obliga sa tragi...

Ca un cerc, format din puncte, presarat cu bariere
Sa le ocolesti pe toate, una vine, alta piere...
Zilele trecute-s duse, nu se intorc inapoi
Insa le traiesc si altii, ce-agale vin dupa noi

Noi traim ce-au trait altii, dar ne numim pionieri
Ei traiesc ce va fi maine, si la astazi ei spun...ieri
Ar schimba cu totii lumea, insa isi urmeaza soarta,
Constienti ca nici chiar ei, nu-s acei ce-au deschis poarta.

Cutia a fost deschisa, lumea-i plina de minuni,
Pandora, tacuta-i astazi, si se-ascunde prin batrani
Caci destinul o urmeaza, si noteaza al ei of,
Intr-o scriere adanca, cu ganduri de filozof.

Dragostea-i o-nchipuire, a celor fara de crez
Ea lipind doua destine, cu un strop de perlandez
Chinuind mai mult pe oameni, si lasandu-i fara glas
Dupa multa-nchipuire, ea la toti le spune "pas"?

Apele-si urmeaza cursul, si sunt tot ce a ramas
Din timpuri, si din iubire, sa curga peste necaz
Sa aline suferinta celor care azi mai sunt
Si sa clatine credinta tuturor de pe pamant...